|
|
Cu acordul ( mai mult invitatia  ) Milenei, voi posta un fic. Vad ca e primul de pe forum, deci ma bucur sa dau startul. De acum incolo sper sa postati si voi mai multe, iar admina numai spun, am mari asteptari de la ea  .
So.....
Imi vreau totul inapoi : viata, prietenii, familia, implinirile, dorintele, ideile...TOT. Nici eu nu stiu cum de mai rezist! Stiind ca la fiecare senzatie de foame pe care corpul meu mi-o produce, un om sau un animal va muri fara nici o vina, o moarte rece, cruda, dureroasa. De ce? De ce a trebuit sa vreau mai mult? Imi era de ajuns o viata scurta, dar normala. Este numai vina mea, nu mi-o pot ierta niciodata..Defapt, de ce a trebuit sa vina el? Stai, stai, nu mai gandesc limpede. El este ingerul meu pazitor, el mi-a salvat viata din mainile unui ucigas in serie, unui criminal. Dupa un viol de nedescris, ma batut cu sange rece, pana cand a venit el, Ian, asa il chema daca tin eu bine minte, si m-a salvat. Vazand ca sunt la granita dintre viata si moarte, mi-a scurs cateva picaturi din sangele lui fierbinte pe buzele mele vinete si moi, m-a sarutat si a plecat. De atunci viata mea are alt rost. Eu, Taylor, arat practic ca o adolescenta normala, cu defecte si calitati in aceasi masura, curtata, invidiata si iubita, dar defapt, in spatele acestor aspecte, se ascunde un vampir, care omoara doar ca sa traiasca. Cu toate ca eu incerc sa ma hranesc hranindu-ma cu animale, tot o creatura a iadului sunt. Sper ca intr-o zi sa fiu iertata pentru tot ceea ce fac, dar asta e ciclul vietii, al vampirilor.. Cat despre secretul meu, pot spune ca il stie bunica mea, Mary, in ea am incredere totala, ea m-a crescut, m-a educat, si ea m-a facut sa fiu ce sunt acum..Ma rog, numai caracterul, nu si care sunt. Aa, si Ashley, ea este o prietena adevarata! Ea stie TOTUL despre mine, iar eu totul despre ea. Paai, cam atati sunt, cu exceptias celui care ma transformat, el sigur stia ce voi deveni, dar el a vrut ma ajute, sa ma protejeze, si pentru asta il iubesc. Aaa, si Jesicca, dusmana mea de moarte.tot posibilul ca sa ma inraiasca, ma santajeaza. Din pacate si ea stie, a auzit cand vorbeam cu bunica despre asta, si acum ma santajeaza mai mereu. Ah, ce o urasc, dar nu ii pot face nimic rau, nu-mi sta in fire.. Dar totusi, hai sa ne intoarcem in prezent
T: Hei bunico, ce mai faci? si ma asez usurel pe balansoarul din curte si incep sa admir trandafirii.
B : Incerc sa imi dau seama de ce ei, si o lacrima rece si cristalina ii curge pe fata ridata, chinuita atat de mult de mijlocele in care a trait
T : Gata bunico, linisteste-te. Si mie imi e tare dor de ei, dar asa a fost sa fie. Nici mie nu imi este mai usor, dar incerc sa ma obisnuiesc cu situatia.
B : Off, mititico, iti multumesc pentru incurajari. Mai bine nu iti incarc eu memoria fara rost, si asa ai prea multe probleme. Iarta-ma, te rog!
T : Bunico, d-asta sunt eu aici, ca sa discutam, sa incercam sa ne traim viata impreuna ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Linisteste-te si hai sa mergem in livada sa vedem cum mai stau fructele, e ok? spune Taylor, schitand un zambet mic si firav pe fata ei gingasa.
B : Bine scumpo.
Plecam catre livada. Pana sa ajungem acolo, am vazut cafelele noastre aseate frumusel pe o masuta mica din lemn, la foisorul din capatul curtii. Am hotarat sa le terminam pana nu se racesc , dar era prea tarziu. Cu toate ca afara era o temperatura potrivita, cafelele noastre erau reci. Asa ca am plecat. Primul pom era un piersic incarcat. Nici nu i se mai vedeau frunzele, saracutul, atat de plin era. Am luat 2 piersici si le-am pus in cosuletul nostru impletit de bunica din paie. Am tot mers, cosul se tot umplea, pana la refuz, asa ca ne-am intors. Eu m-am dus in casa sa spal fructele, iar bunica a ramas la foisor.
Scuzati eventualele greseli. Sper sa va placa 
|
|
