|
|
Hei, tu! Da, tu! De ce m-ai lăsat aici singură? De ce ai plecat?! De ce dracului m-ai abandonat în mijlocul deșertului ca să mă mănânce singurătatea și să mă roadă teama că nu te voi mai vedea vreodată?! Spune-mi..., la naiba, de ce! Îți place să mă vezi suferind, nu? Asta e, nu-i așa?! Nu-i așa că ești un greiere ce își omoară fiecare floare cântată-n sărutări și serenade, înecată-n vrăji îmbârligate și lăsată dracului în timp și spațiu doar cu visul? Vreau să te urăsc, să-mi bag picioarele și să mușc din viață, s-o simt tare, pulsându-mi în vene, iar apoi să n-o mai am,„să-mi alunece din greșeală” așa cum și tu ai mai făcut-o de multe ori. Vreau să mor acum, cu imaginea ta a dracului de minunată în minte și să îți simt atingerile fine și rigide asupra trupului meu înnegrit de temeri, tu ești speranța ce mi-a murit. Și te vreau înapoi, idiotule. Da, mă doare în cur de orgoliul tău, te vreau numai al meu, vreau să te am sub posesia mea și să te pot tortura zi și noapte, noapte și zi cu simpla mea prezență. Vreau să omor întreg Globul, iar tu mă vei ajuta, căci nu vei avea de ales. O să îi umilesc pe toți, o să îi fac să plângă, o să îi fac să ceară îndurare, o să îi fac să își dorească o moarte rapidă, iar tu mă vei ajuta, la naiba. Nu mi-e frică, cel puțin nu acum, nenorocitule! Și tu, în umbra mea, îmi vei vedea fiecare pas, fiecare mișcare și fiecare gest, mă vei învăța pe de rost și o să profiți de asta, mai mult ca sigur. O să aștepți momentul în care voi fi adormită, iar umbra ta se va strecura sub cearceafurile mele de lacrimi făurite și mă vei săruta pe carne vie. Îmi vei produce stimuli în tot corpul, mă vei tortura așa cum și eu te-am torturat, nu știu dacă va fi o răzbunare sau chiar o să vrei s-o faci. O să mă privești suferind adânc în gânduri și o să te bucuri bolnăvicios, așa cum și eu m-am bucurat cândva. O să-mi râzi în nas când o să te implor printre suspine și spini de lacrimi să mă lași dracului în pace, să pleci, să nu mă mai atingi în viața ta, o să își facă plăcere să mă vezi așa. Apoi, când eu voi fi numai măruntaie cu câte o bucată din inimă aruncată-n fiecare, o sa le iei pe toate și o să mă compui la loc. O să îmi faci fața să strălucească cu ajutorul ochilor sticloși și al zâmbetului șiret, o să îmi readuci brațele la forma lor frumoasă și subțirică, o să îmi refaci pieptul plăpând, o să îmi făurești pântecele și o să îmi faci picioare cum și Dumnezeu mi le-a făcut. Apoi o să îți mulțumesc, o să te ador, o să vreau să fii al meu din nou, știind ce se va întâmpla. Ne vom juca de-a șoarecele și pisica și voi simți că trăiesc și că mor cu tine. Dragule, omoară-mă acum.
_______________________________________
|
|
. Pe genul tau, ai? :>