|
|
->Ion şi Maria, familie de gospodari ai satului. Cum viaţa era tot mai grea, se gīndesc să mai facă economii:
- Auzi, Mărie, dacă tu ai avea patru ţīţe, n-ar mai trebui să ţinem vaca!
- Dacă tu, Ioane, ai avea două p**i, n-ar mai trebui să ţinem sluga!
->Ion şi Maria īn şură. Ion către Maria:
- Mărie, dă jos fusta...
- Vai, Ioane, e ruşine...
- Dă-o jos că eu sīnt bărbat şi ştiu de toate...
Maria dă jos fusta...
- Mărie, dă-ţi jos ciorapii...
- Vai, Ioane, nu pot, e ruşine...
- Dă-o jos cum īţi spun că eu sīnt bărbat şi ştiu de toate...
Maria dă jos ciorapii...
- Mărie, dă jos chiloţii...
- Vai, Ioane, e ruşineee...
- Mărie, dă jos chiloţii că eu sīnt bărbat şi eu ştiu de toate...
Maria dă jos chiloţii.
- Pe aici, după cum mi-o zis Vasile, ar trebui să fie o gaură...
->Seara, Ion şi Maria se pregătesc de culcare. Ion iese afară să se uşureze. Se īntoarce peste cīteva minute cu pantalonii uzi. Maria īl īntreabă:
- Plouă?
- Nu, bate vīntul.
->Maria către Ion:
- Unde mergi, Ioane?
- La cīrciumă.
- Atunci, ia bate-mă acu, că pe cīnd vii, io oi dormi.
->Maria se īntoarce de la magazin cu o pălărie noua. Către Ion:
- Mă Ioane, să vezi, mi-a zis vīnzătoarea că pălăria asta mă face să par cu 10 ani mai tīnără.
La care Ion:
- Şi-atunci de ce nu ţi-ai luat trei?
->Vine Ion acasă de la oraş şi zice către Maria, hotărīt:
- Marie, stinge lumina, trage perdelele şi īn pat iute.
- Mă Ioane, da' mai am de lucru.
- Dac-am zis, am zis!
Vede Maria că n-are īncotro, se conformeaza. Se pune şi Ion īn pat, trage plapuma peste ei şi zice:
- No, acum Marie, să-ţi arăt ce ceas cu fosfor mi-am cumpărat.
->Maria īl strigă pe Ion:
- Ioane, hai īn casă, că plouă!
- Lasă, stau afară, că plouă şi aici!
->Ion şi Maria, seara tīrziu, stau la poartă singuri. Enervată că īntīrzie fie-sa, mama Mariei iese īn prispa casei şi strigă:
- Mărie, mai lasă-l pe Ion odată şi intră īn casă!
Maria răspunde:
- Bine, mamă, stai că-l mai las o dată şi vin.
->Ion şi Maria vin de la cīmp. Ion o trīnteşte pe Maria īn căruţa plină cu fīn şi i-o trage bine de tot. Maria zice:
- Măi Ioane, ce m-ai speriat. M-ai sperie-ma īncă o dată.
Ion se conformează şi i-o trage iar. Ajung īn sfīrşit acasă.
- Ioane , mai sperie-mă o dată...
Ion i-o trage din nou, după care se duce la treabă. Vine acasă...
- Ioane, mai sperie-mă o dată...
Ion i-o trage şi dă să se culce. Adoarme, dar Maria īl trezeşte:
- Ioane, hai, te rog, mai sperie-mă o dată.
La care Ion:
- Bau!
->Ion s-a căsătorit de curīnd cu Maria. Se īntīlneşte cu un prieten.
- Am auzit că te-ai căsătorit. Nu-i aşa că-i mai bine?
- Nu-i mai bine, da-i mai des...
->Ion se īntoarce de la cīmp. Maria īl ia la īntrebări:
- Ai auzit că Leana a născut o fetiţă?
- Treaba ei.
- Dar am auzit că-i a ta.
- Treaba mea.
- Atunci eu mă arunc īn Dunăre.
- Treaba ta.
->Ion şi Maria īn noaptea nunţii. Maria stătea īn pat, īntr-o ţinută sexy, şi īl aştepta pe Ion, care se uita pe fereastră. Aşteaptă ea o jumătate de oră, după care īi spune:
- Hai, mă Ioane, ce faci acolo?
- Stai, fă, că vin acu!
Īncă o jumate de oră şi Maria zice:
- Hai, mă Ioane, că te aştept! Sīnt numai a ta! Ia-mă!
- Ho, fă, că vin acu, ce te grăbeşti aşa?
Peste īnca o jumate de oră, Maria se duce la Ion, supărată:
- Hai, mă, ce naiba faci acolo?
Ion, īngīndurat, uitīndu-se īn continuare pe fereastră, spune:
- Fă, Mario, avea dreptate tata că-i frumoasă noaptea nunţii!
-> - Ioane, a căzut o stea, pune-ţi o dorinţă.
- Mi-am pus-o!
- Şi ce mai aştepţi?!
->Ion şi Maria mergeau pe un drum de ţară din inima Ardealului.
- Fă, Marie, tu eşti fată mare?
- Cum ţi-o fi norocul, Ioane
|
|
